|
Ne întrebăm mereu de ce a ajuns lumea de astăzi în starea în care o vedem. De ce primează banii și puterea, de ce bisericile sunt din ce în ce mai goale, străzile tot mai cenușii, privirile mai fade, de ce tot mai multe suflete se pierd. Puțini ne dăm însă seama că formulăm întrebarea greșit. Pentru a nu rămâne retorică, trebuie să o îndreptăm către noi înșine: “De ce nu sunt eu mai puțin atașat de bani si putere, de ce nu mă nevoiesc mai mult, de ce nu renunț la somnul de duminică dimineața, de ce nu zâmbesc mai des?” Vrem sa devină lumea mai bună fară să depunem niciun efort, să fim doar martori ai unei schimbări majore. Să ne simțim comod în pielea noastră de creștini ortodocși nu este de ajuns. Trebuie să fim mulțumiți nu doar cu ceea ce facem pentru noi, ci mai ales cu ceea ce facem pentru ceilalți.
Toți tinerii cautăm să ne distrăm, să fim înconjurați de prieteni, să avem amintiri pe care să ne clădim viitorul. Stăpâniți de elanul celor mai frumoși ani ai vieții vrem să ne implicăm în cât mai multe activități pentru a ne simți responsabili si utili, simțindu-ne în același timp cât mai bine. Sunt anii noștri de formare și, totodată, cei mai predispuși pericolelor și greșelilor deoarece de multe ori simțim că nu suntem ascultați și înțeleși, ajungând să nu mai luptăm, să alegem calea cea mai ușoara pe care o avem la dispoziție. Astfel se ajunge să pornim pe un drum nepotrivit, fără șansa de a fructifica la maxim talanții pe care i-am primit. Tineri care au conștientizat importanța misionarismului și-au reunit forțele în cadrul Asociației Tineretul Ortodox Român pentru a aduce bucurie pe chipul aproapelui și pentru a fi cu un pas sus către împlinirea spirituală. Entuziaști, dornici de a fi de folos, de a se dărui trup și suflet, ei fac voluntariat propunându-și să asculte și, în măsura în care reușesc, sa ajute pe cei confuzi, rătăciți în mrejele societății de consum în care trăim.
Viața este un examen fără posibilitatea de a fi amânat sau repetat. Trebuie să facem acum tot ce putem să-l trecem. În ATOR se împletesc firele unei din ce în ce mai frumoase familii, a cărei membri învață împreună țintind spre o notă cât mai mare și, pentru aprofundare, dau și meditații în schimbul cărora nu cer decât un zambet. ATORenii se simt vii, se hrănesc din Hristos cu voință și putere și au certitudinea că nu sunt singuri în lupta în care s-au angajat. Implicându-se, ei șterg praful de pe viitorul care le bate la ușă, înlocuind tot ceea ce este mohorât cu lumină si culori.
|
